Colegiul National "Andrei Saguna"
Brasov 
Despre noi Educatie Activitati

   Alexandru Lapedatu

De Colegiul National Andrei Saguna se leaga inceputul activitatii lui Alexandru Lapedatu - carturar transilvanean al celei de-a doua jumatati de secol XIX. Primele studii le face, asadar, la Brasov, la Scoala Centrala, actualul Colegiu National Andrei Saguna. Acestea ii vor permite ulterior prezenta in cadrul Facultatii de Litere si Filosofie, licentiat fiind, cu calificativul Magna cum Laude in istorie si geografie.
Ca personalitate in plan cultural, il gasim prezent in activitatea Comisiunii Monumentelor Istorice, ca redactor al "Buletinului" acestei Comisiuni si ca autor al unor scrieri istorice.
Latura culturala va fi completata de implicarea in plan politic, Alexandru Lapedatu avand directa legatura cu evenimentele Marii Uniri (de la 1918). Astfel, va detine functia de Presedinte al romanilor din Austro-Ungaria (1918), va fi Ministru al Cultelor si Artelor, Ministru de Stat pentru Ardeal, respectiv Presedinte al Academiei Romane (in perioada 1935-1937).
Alexandru Lapedatu sustine cauza unitatii romanilor la Conferinta de Pace de la Paris, in toamna lui 1918, iar in mai 1919 este chemat la Adunarea Generala pentru recunoasterea Unirii.
Contributiile mentionate, desavarsite de participarea activa a lui Lapedatu la faurirea Statului National Unitar, constituie propria valorificare a ideii de continuitate: "a cladi totdeauna viata noua pe cea veche".
Opinia istoricului Ioan Opris reprezinta si inca o dovada a caracterului militant al lui Lapedatu: "Tanarul Lapedatu chema la cultivarea mandriei nationale, propovaduind dragostea catre cartea si limba romaneasca, prin educatie."
Pornind in viata de pe bancile acestei scoli, Alexandru Lapedatu va face parte, asadar, din pleiada intelectualilor romani care s-au dedicat cauzei Romaniei Mari.

   Alexandru Bogdan

Cariera de dascal a lui Alexandru Bogdan a fost un apostolat cultural, care confirma ca rezultatele lecturii si reflexiilor sale instructive le impartasea deopotriva elevilor, colegilor si intelectualilor mai cu aplecare pentru problemele literare si culturale.
Urmand probabil unei traditii familiale, Alexandru Bogdan va fi simtit, inca de cand era prezent pe bancile liceului din Brasov, dorinta de a se pregati sa aspire cu timpul una dintre catedrele acestui lacas de cultura.
Alexandru Bogdan era povatuit de dorinta de a invata mai mult pe altii, de a se pregati si deveni cat mai multora folositor prin cunostintele sale.
Dizertatiile lui citite la societatea "Petru Maior", lectiile de literatura romana si germana de la liceul din Brasov, frumoasele conferinte tinute pentru intelectualii din diferite centre romanesti, numeroasele sale articole si studii au urmarit scopul de a raspandi in cercuri cat mai largi stiinta datatoare de viata si de putere.
Temeinica pregatire a profesorului Alexandru Bogdan, rabdarea lui in cercetarea evenimentelor, modul deosebit, personal, de a privi problemele vietii noastre literare si culturale isi gasesc confirmarea in lucrarile sale: "Metrica in poeziile lui Eminescu" (teza de doctorat in limba germana), "Ritmica cantecelor de copii" (aparuta in Analele Academiei Romane), celebra brosura "Douazeci de ani de miscare teatrala".
Cartile lui Alexandru bogdan au format primul fond al bibliotecii publice brasovene "Astra" (Biblioteca municipala de astazi).

   Andrei Barseanu

Istoria romanilor dupa 1850 va inregistra aprigele eforturi ale elevilor Liceului Andrei Saguna spre a contribui la ridicarea si sustinerea acestui lacas de cultura in a dovedi ca neamul romanesc este capabil de creatii originale sub raport intelectual si artistic, creatii menite sa imbogateasca patrimoniul cultural obstesc al omenirii.
Anul 1850 a reprezentat in istoria culturii din Transilvania nasterea celui care avea sa devina mai tarziu presedintele "Asociatiunii" ale carui versuri armonioase au trezit in sufletul neamului simtiri care aveau sa traiasca vesnic.
In timpul in care a fost profesor de literatura, istorie si geografie la liceul "Andrei Saguna" din Brasov datorita talentului sau de scriitor, a tactului pedagogic, a unei inteligente sclipitoare si blandeti aproape parintesti a reusit sa se apropie de elevii sai, sa le trezeasca interesul si entuziasmul pentru frumusetile limbii romane si ale patriei in acelasi timp.
Opera de referinta a lui Andrei Barseanu, ramane "Istoria scoalelor centrale romane greco-ortodoxe" in care prezinta dezvoltarea scolilor de la inceputuri (1495-1900), sfaturile intelepte ale lui Andrei Saguna precum si ale tuturor celor care au luptat pentru infiintarea si sustinerea liceului, cea mai aleasa podoaba a invatamantului transilvanean, astfel incat insusi Andrei Saguna spunea "au sporit cu saracia noastra catre imbogatirea spirituala".
Nu doar un admirator al folclorului, ci si un pasionat culegator al acestuia, Andrei Barseanu a stiut sa valorifice intr-un volum de "Doine si strigaturi din Ardeal" trasaturile acestui nesecat izvor de frumusete si spiritualitate romaneasca.
Presedintia lui Andrei Barseanu in "Asociatiunea Transilvaneana" a fost una dintre cele mai rodnice pe parcursul celor 60 ani de existenta a acesteia. El aducea la conducerea societatii calitati morale si sufletesti, care vor vesti de-a pururi numele sau, posteritatii: dragostea pentru limba, istorie si cultura.

   Ciprian Porumbescu

Secolul al XIX-lea, un secol al implinirii idealurilor nationale este in egala masura secolul marilor nume din creatia muzicala universala: Chopin, Verdi, Brahms.
Folclorul muzical taranesc, precum si atmosfera efervescenta a idealurilor revolutionare de la 1848, ce au evoluat in conditiile asupririi nationale si sociale, exercitate de Imperiul Habsburgic au contribuit la desavarsirea formarii personalitatii artistice a lui Ciprian Porumbescu.
Profesor la catedra de muzica la gimnaziul roman din Brasov, dirijor al corului Bisericii Sfântul Nicolae din Schei, Ciprian Porumbescu si-a desfasurat o mare parte din activitatea sa creatoare, compunand si tiparind cantece, dand concerte si incurajand miscarea muzicala romaneasca.
Desi instrumentul preferat de compozitor era vioara, totusi ne-au ramas putine lucrari create pentru aceasta - Reverie, Dorul, Balada se numara printre putinele compozitii de valoare ale repertoriului violonistic romanesc.
Muzica instrumentala creata de Ciprian Porumbescu va trai prin lucrarile bazate pe folclor.
Nascuta in februarie 1882, la interferenta calitatilor intelectuale si artistice ale compozitorului, cu cele mai bune trasaturi ale operetei clasice vieneze, "Crai Nou" a deschis drumul operetei.
Distinsul violonist, talentatul dirijor, pasionatul folclorist, eminentul profesor, patriotul, poetul si prozatorul umanist ocazional, si mai ales compozitorul Ciprian Porumbescu a contribuit substantial la dezvoltarea muzicii corale, a celei instrumentale de camera, fiind in acelasi timp si creator al operetei romanesti.

   Dumitru Staniloae

Timp de peste sase decenii, Dumitru Staniloae (1903-1993) s-a remarcat printr-o deosebita activitate stiintifica, in special in domeniul Dogmaticii, fiind considerat un mare teolog si ganditor crestin. Martin Heidegger, filosof german, l-a socotit "cel mai mare crestin al acestui secol".
Numele acestui stalp al ortodoxiei (inchis de comunisti intre 1959-1963) se leaga indisolubil de cel al Colegiului National "Andrei Saguna", unde si-a efectuat studiile secundare intre anii 1914-1922. Aici i-a avut profesori pe dr. Iosif Blaga (director), Axente Baciu, Dumitru Lupan. A facut studii superioare de filologie si teologie la Cernauti, unde a obtinut si doctoratul in 1928.
Opera lui cuprinde un volum urias de studii si articole care i-au adus un renume european; a facut parte din diferite delegatii ale Bisericii noastre in strainatate: Germania (1970), Grecia (1971), Egipt (1971), Vatican (1971). De asemenea a sustinut cu numeroase conferinte la Facultatile de Teologie din Atena, Tesalonic, Paris, Strasbourg, Bonn, Heidelberg, Tübingen, Oxford, Geneva. Pentru activitatea sa prestigioasa si indelungata Dumitru Staniloae a fost distins cu titlul de "doctor honoris causa" la Paris, Belgrad si Bucuresti. De asemenea, a primit "Crucea Sf. Augustin din Canterbury" (Anglia 1981), premiul "Dr. Leopold Lucas" (Tü bingen)
Toate aceste recunoasteri ale meritelor lui onoreaza Biserica Ortodoxa Romana, dar si liceul brasovean care, prin profesorii sai, i-a indrumat primii pasi in viata.

   Gavriil Munteanu

Impresia generala lasata de primul director al liceului este aceea ca el a fost un om adanc cugetator, patruns de ceea ce el spunea, nu in disertatii lung dezvoltate, ci in principii clare, scurt exprimate. Biograful lui, Stefan Octavian Iosif, observa ca era un om melancolic, tacut, iubitor de izolare, meditativ.
Gavriil Munteanu a tiparit primele lui carti la Buzau si Bucuresti: "Meditatii religioase", traduceri din "Patimile Junelui Werther", de Goethe.
A participat la revolutia de la 1848, iar apoi, chemat la Brasov, publica si un dictionar roman-german foarte necesar pe atunci pentru ca intrasem in epoca absolutismului austriac.
Pentru Gavriil Munteanu limba latina insemna cunoasterea literaturii romane, asa ca traduce si tipareste in intregime operele a doi autori: Tacit (Publius Cornelius Tacitus) si Suetoniu (Caius Suetonius Tranquillus).
O a doua serie de lucrari a constat in carti despre limba romana in care precizeaza inca din prefata ca formele cele mai romanesti sunt cele latinesti sau cele romanice.
Putem considera astfel ca intreaga activitate publicistica a celui dintai director al liceului "Andrei Saguna" (1850) isi gaseste concretizarea in expresia "Limba romana este titlul de noblete al Romanilor".

   Gheorghe Bogdan Duica

S-a nascut la Brasov, a urmat gimnaziul in orasul natal (astazi Colegiul National "Andrei Saguna") pana in anul 1885 si studiile universitare la Budapesta, Viena si Jena. A debutat in critica literara la 22 de ani, in 1888, in "Gazeta Transilvaniei". A functionat ca profesor la gimnaziul din Brasov in anul scolar 1889-1890, dar a fost silit sa paraseasca catedra din cauza ideilor sale ateiste.
Plecand din Tara Barsei, se stabileste un timp la Cernauti unde ajunge, in 1893, director al "Gazetei Bucovinei". A impus directia politica a revistei, dar nu a abandonat-o nici pe cea literara. A sustinut autorii din tara si traducerile din mari scriitori straini. Ca rezultat, s-a format o adevarata miscare literara patronata de "Gazeta Bucovinei".
Ulterior, mutandu-se la Sibiu, activeaza in lupta literara deschisa de revista "Tribuna", al carei redactor devine. Se remarca drept un critic curajos, sigur de idealul literar urmarit, pe care il verifica mereu cu cele mai autentice valori europene. Din cauza opresiunilor politice din Transilvania trece Carpatii la Bucuresti devenind profesor la liceele "Dimitrie Cantemir" si "Mihai Viteazul". Desfasurand o bogata activitate ca istoric si critic literar, s-a bucurat de aprecierea lui Titu Maiorescu. In anul 1919 a fost numit profesor universitar de istoria literaturii romane la Cluj si putin timp dupa aceea a devenit membru al Academiei Romane.
A colaborat la "Tribuna", "Convorbiri literare", " Viata romaneasca", "Semanatorul " si "Societatea de maine".
Bogdan Duica, ca reprezentant al spiritului junimist a infaptuit "revolutia" culturala pe care mentorul sau, Titu Maiorescu o realizase in tara libera.
In calitate de critic literar a scris studii despre Titu Maiorescu, Octavian Goga, Mihai Sadoveanu, Barbu Stefanescu Delavrancea, a aparat poezia lui Cosbuc de care l-a legat si o stransa prietenie. A promovat ideile estetice moderne, fiind un adept al realismului in special al pozitivismului si un adversar al naturalismului si al misticismului. A fost unul din initiatorii literaturii comparate.
In activitatea sa de istoric se remarca studiile despre luptatorii pentru libertata din Ardeal: Petru Maior, Inochentie Micu Klein, Ioan Budai-Deleanu, George Baritiu, Simion Barnutiu.

   Gheorghe Dima

Nascut la 10 octombrie in Scheii Brasovului, si-a dedicat intreaga viata muzicii, pe care o pune in slujba poporului, desfasurand o activitate neobosita de profesor, dirijor si compozitor al muzicii romanesti in cele trei centre importante ale Ardealului: Brasov, Sibiu, Cluj.
Cu elevii liceului Saguna, Gh. Dima a realizat un cor foarte bine instruit cu care participa in ziua de Sfanta Sofia la deschiderea anului scolar, la festivalele Societatii de lectura a elevilor si la incheierea festiva a anului scolar.
Doi ani a cantat Liturghia, cu corul Liceului Saguna, in biserica Sf. Nicolae.
Gheorghe Dima a fost un talent. El a avut un simt fin pentru cantecele ce vrea sa le compuna, modelandu-le corespunzator cu individualitatea sa care e romaneasca, desi sub raport cultural a fost de formatie germana.
"Compozitorul care vrea sa creeze o muzica superioara romanesaca trebuie sa traiasca un contact cu poporul si fiecare fibra din sufletul lui sa fie imbibata de spiritul genuin al poporului, caci numai asa va reusi sa fie expresia artistica a neamului sau" afirma cel dintii director al Conservatorului din Cluj, Gheorghe Dima.

   Ioan Mesota

Ioan Mesota (1837-1878), nascut in spatiul brasovean a studiat gimnaziul la Brasov si Facultatea de Filosofie din cadrul Universitatilor din Viena si Bonn. Profesor devotat "chemarii sale sfinte", director al Scolilor Centrale Romane din Brasov (1870-1878), istoric pasionat de dezvoltarea unitara a poporului roman in vatra vechii Dacii, afirmand ca "limba romana este titlul de noblete al romanilor" (1868), doctor in filosofie, membru corespondent al Academiei Romane, ilustru om de cultura, brasoveanul Ioan Mesota este fondatorul in 1869 al primei scoli reale romanesti pe teritoriul Transilvaniei. In semn de omagiu numele sau este purtat, intre anii 1919-1948, de primul liceu real cu limba de predare romana din Transilvania (la Brasov), iar prin decret de stat, din 1971 s-a atribuit liceului ce-i poarta in prezent numele.
Din anul 1861 Ioan Mesota a predat limbi clasice la gimnaziul roman din Brasov (actualul "Colegiu National Andrei Saguna"), unde a fost profesor si director, intocmind lucrari didactice si istorice.
Pentru a cunoaste mai bine caracterul sau credem ca ar fi necesar sa mentionam cateva pasaje din cuvantarea tinuta de domnul profesor Ioan Popa in amintirea fostului sau coleg si amic.
"Ca profesor Mesota era exemplar in privinta implinirii cu constiinta a datoriilor sale, devotat cu totul chemarii sale. Traducerile din Horatiu, Homer, Tacit, Sofocle si Platon, ramase de la el ca manuscrise sunt o dovada in privinta acuratetii cu care isi implinea chemarea. Mesota era la curent cu tot ceea ce se petrecea in specialitatea sa si nu-i scapa din vedere nici o scriere mai insemnata in acest domeniu. El se ducea la scoala cu inima vesela pentru implinirea sfintei sale chemari, pe care adesea o numea «cea mai frumoasa chemare». [...] Era minunat modul cum proceda Mesota cu elevii care nu se purtau dupa gustul lui. Pe acestia ii indrepta nu prin vorbe grele la adresa lor, ci prin proverbe, care aveau mai mare efect."
Ca director, Mesota facea totul sistematic, calitate ce i-a inlesnit multe din afacerile oficiale. Era omul care stia sa reprezinte corpul profesoral in strainatate si cuvintele ce le adresa cu diferite ocazii erau clare, adanc gandite si pline de sambure. Fata de colegii sai era conciliant vrand sa-i castige pe toti in folosul scolii.
Personalitate marcanta, model de admirat si de urmat, Ioan Mesota face parte din galeria profesorilor reprezentativi pentru istoria scolilor din Brasov.

   Ioan Bogdan

Transilvaneanul Ioan Bogdan (1864-1912) s-a afirmat in spatiul cultural romanesc ca autoritate recunoscuta in domeniul pedagogiei, dar mai ales ca filolog de prestigiu, spirit inovator in domeniul istoriografiei.
Nascut in anul in Scheii Brasovului, intr-o familie modesta dar cu aspiratii spre cultura, fapt dovedit prin ascensiunea membrilor sai (alaturi de el au devenit profesori universitari si fratii sai Gh. Bogdan-Duica si Stefan Bogdan) Ioan Bogdan s-a remarcat prin activitatea prestigioasa si aportul sau la dezvoltarea istoriografiei romanesti, fiind initiatorul studiilor de slavistica din Romania. Inca de timpuriu, talentul, seriozitatea si realizarile lui scolare deosebite au reliefat sperantele unei cariere stralucite. In 1882 a absolvit cu medii excelente "Gimnaziul public roman" din Brasov (astazi "Colegiul National Andrei Saguna"), urmand apoi cu rezultate la fel de bune Scoala normala superioara si Facultatea de litere din Iasi. In aceesi perioada debuteaza in "Convorbiri Literare", revista al carei director emerit va deveni mai tarziu. Isi incepe activitatea didactica ca profesor de latina si greaca la liceul din Dorohoi, unde va profesa insa un singur an scolar (1885-1886). Datorita meritelor sale deosebite dar si a sprijinului acordat de Bogdan Petriceicu Hasdeu si I. Bianu, reuseste sa obtina o bursa la Universitatea din Viena. Aici, pe langa cursurile de paleoslava urmeaza si cele de paleografie si diplomatica latina, din anul urmator continuandu-si studiile de specializare la Petersburg.
Profesor al catedrei de limbi slave la Universitatea din Bucuresti, membru al Academiei Romane din anul 1892 si presedinte al Comisiei Istorice a Romaniei, director al "Convorbirilor literare" intre anii 1902-1906, revista careia ii imprima sobrietatea caracteristica, obiectivitate si clarviziune politica si totodata o inalta tinuta stiintifica. Ioan Bogdan ramane in primul rand un reprezentant de marca al istoriografiei.
Opera sa, incluzand lucrari si documente originale cum ar fi "Documente si registre privitoare la relatiile Tarii Romanesti cu Brasovul si Ungaria", "Cronice inedite atingatoare de istoria romanilor", "Vechile cronici moldovenesti pana la Ureche" si altele, se remarca prin metoda riguroasa de constructie, prin informatia bogata si exacta. Multe din documentele pe care le-a folosit au fost descoperite de el insusi in arhivele ruse si poloneze, in cercetarile intreprinse la Viena, Kiev, Cracovia, Moscova sau Roma. Lucrarile sale sunt deci rodul unei activitati deosebite cu semnificative contributii in cunoasterea istoriei noastre nationale.

   Iosif Blaga

Vorbind despre Iosif Blaga, in calitatea sa de director al liceului, Ioan Mosoiu sublinia: "ne-a fost intotdeauna un prieten bun, ne-a fost un sfatuitor intelept, gata oricand sa ne stea la dispozitie cu bogatele sale experiente pedagogice".
Intre personalitatile contemporane din cadrul liceului, profesorul si directorul Iosif Blaga se remarca prin cultura deosebita, fundamentata prin studiile de teologie de la Alba-Iulia si cele filosofice de la Budapesta, si de asemenea, prin bogata activitate pedagogica. Acest domeniu de activitate a fost aprofundat prin studiile "Instructiunea istorica in scolile medii", "La chestiunea instructiunii femeii". Profesor de istorie, romana si latina, Iosif Blaga, unchiul lui Lucian Blaga a promovat in randul elevilor in timpul activitatii sale ca profesor in liceul "Andrei Saguna" (1891, 1894-1895) ideea de unitate nationala, profunda apartenenta la neamul romanesc.
De aceea numele sau este adeseori citat in legatura cu procesul luptei pentru unirea Transilvaniei cu Romania. El participa la Paris la activitatea Consiliului Unitatii Nationale, elaboreaza materiale de propaganda nationala si organizeaza actiunea brasovenilor in scopul realizarii statului national unitar roman.

   Lucian Blaga

Lucian Blaga, cel ce avea sa devina un valoros poet, dramaturg si filosof studiaza clasele secundare (1906-1914) si sustine Bacalaureatul la liceul "Andrei Saguna", Brasov.
Anii gimnaziali de la Brasov, unde il are profesor de istoria si teoria dramei pe unchiul sau, Iosif Blaga, sunt concretizati sub forma unor fascinante pagini din cartea autobiografica "Hronicul si cantecul varstelor".
Experientele traite aici sunt diverse si de intensitate emotionala diferita, iar evenimentul care largeste in mod considerabil orizontul elevului Blaga este excursia organizata de liceul "Andrei Saguna" in Italia, in primavara anului 1911. Din anii de liceu dateaza si primele incercari de eseistica filosofica.
Lucian Blaga urmeaza Seminarul Teologic din Sibiu si Facultatea de Filosofie din Viena, este atasat de presa si consilier al ambasadei Romaniei la Varsovia, Praga, Berna. Preda la Universitatea din Cluj filosofia culturii, devenind cercetator al Institutului de Istorie si Filozofie.
Debuteaza in 1919 cu volumul de versuri "Poemele luminii", opera sa poetica fiind vasta ("Lauda somnului", "Pasii profetului"); poezia sa este marcata de aspiratia spre cunoastere, de raportul cu transcendentul, de miracolul existentei si al mortii.
Opera filozofica a lui Lucian Blaga se cristalizeaza in patru trilogii: "Trilogia cunoasterii", "Trilogia culturii", "Trilogia valorilor", "Trologia cosmologica", autorul creeaza un sistem filosofic original, organizat in jurul ideii de mister.

   Octavian Goga

Nascut pe plaiuri ardelene, la Rasinari, Octavian Goga (fiul preotului Iosif Goga) se transfera in anul 1899 de la Sibiu la liceul "Andrei Saguna" din Brasov. Prezenta lui Goga la acest liceu a fost atestata doar un semestru si jumatate, insemnand o profunda inviorare morala. Aici intalneste profesori entuziasti, mari carturari ca Virgil Onitiu, Vasile Goldis, cel care-l va numi mai intai "poetul patimirii noastre". Octavian Goga a propovaduit timp de trei decenii cu cuvantul si fapta ideea nationalismului.
Liceul ortodox de la portile Scheiului isi raspandise faima pe tot cuprinsul Transilvaniei. Aici nu erau decat profesori si elevi romani (doar inspectorii erau trimisi de la Budapesta). Profesorii de aici au continuat cu aceeasi pasiune traditia inaintasilor lor: Gavriil Munteanu, Ioan Mesota si Stefan Iosif. Goga a facut parte din "Societatea de lectura" - cerc de literatura - a liceului brasovean unde si-a impresionat atat colegii, cat si profesorii cu versurile sale. Aceste societati devin treptat focare ale redesteptarii constiintei nationale. Poezia lui Goga a reinviat in literatura noastra sensul antic al grecescului "poesis" care insemna nu numai cuvant, ci si fapte in acelasi timp. De asemenea Goga a fost numit "cel dintai dintre poetii luptatori pentru unitatea intregii natiuni", recunoastere adeverita si de titlul de "honoris causa" care i-a fost acordat de "Facultatea de litere si filosofie" din Cluj.
Comparand viata de la scoala din Sibiu cu cea din Brasov, Goga spunea intr-o scrisoare adresata parintilor sai: "Eu cat am fost la Sibiu eram dedat a trai fara griji (...). Aici o ordine exemplara iti trebuie. De cand am venit la Brasov - nu stiu, parca am trecut prin niste metamorfoze". Intr-adevar, la liceul brasovean era ordine, dar disciplina nu era atat de rigida ca la Sibiu. In ceea ce priveste biblioteca liceului din Brasov, Goga spunea: "Este biblioteca frumoasa. Cetesc si eu destul, dar as ceti de zece ori mai mult daca ar fi cu putinta".
Testamentul lasat poporului roman de catre mitropolitul "Andrei Saguna", religia ortodoxa, avea sa se intipareasca adanc in opera lui Goga: "Rugaciune", "Apostolul", "Bisericuta din Albac".

   Sextil Puscariu

Constituita ca o stiinta in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, lingvistica romaneasca a fost reprezentata de o serie de figuri de prima marime cu care s-ar fi putut mandri orice popor.
Poate una dintre cele mai stralucite personalitati in domeniul mentionat a fost Sextil Puscariu.
Studiile urmate la una dintre cele mai inalte scoli (gimnaziul Andrei Saguna) si universitati (universitatea din Leipzig) au stat la baza formarii sale.
A fost un excelent pedagog si un scriitor de sobra, luminoasa si agreabila expresie avand darul innascut de a expune clar, metodic si convingator.
Principala sa preocupare, ca de altfel a tuturor lingvistilor din acea vreme a fost originea poporului si a limbii romane, caracterul specific al acesteia in raport cu celelalte limbi romanice.
Studiile sale in acest domeniu s-au concretizat prin aparitia lucrarii intitulate "Limba romana", o noua dovada a romanitatii noastre si inca o demonstratie a frumusetii limbii nationale.
Actiunea de popularizare a cunostintelor din domeniul istoriei, criticii literare, lingvisticii si filologiei romanesti il pune in contact pe Sextil Puscariu cu aproape toate redactiile revistelor si ziarelor romanesti. El isi publica pana in preajma anului 1920 aceste contributii in : "Convorbiri literare", "Familia", "Gazeta Transilvaniei", "Glasul Bucovinei", "Junimea literara". Conducand lucrarile pentru elaborarea "Dictionarului" si a "Atlasului lingvistic roman", a utilizat materiale inedite avand ferma convingere ca fiecare cuvant nou este comparabil cu o veriga, menita sa uneasca doua bucati dintr-un lant rupt in decursul vremii.
Caldura cu care stia sa imbratiseze problemele, intelegerea pe care a acordat-o, dragostea cu care si-a indrumat ucenicii, precum si preocuparea in domeniul lingvisticii si-au gasit ecou in marele interes pe care l-a avut publicul fata de creatiile sale.

   Titu Maiorescu

Titu Maiorescu a fost elev in prima clasa a Liceului "Andrei Saguna", fiind nepotul unuia dintre intemeietorii gimnaziului din Brasov, Ioan Popazu. Acest lucru a contribuit la stabilirea coordonatelor de baza ale carierei viitoare de mare politician, filosof si lingvist. Ca estetician, a sustinut principii fundamentale pentru dezvoltatrea istorica a literaturii romane in contextul ei cultural. Doua sunt cerintele activitatii sale literare: situarea istorica a operei si lectura corecta a acesteia, intr-o interpretare care tine seama de exactitatea ideii, asa cum scriitorul a gandit-o pentru epoca lui. Titu Maiorescu sustinea ca adevarul este temelia dezvoltarii istorice a literaturii unei tari.
In domeniul lingvisticii, Titu Maiorescu stabileste in 1866 principii de ortografiere a cuvintelor romanesti in lucrarea "Despre scrierea limbei romane", argumentand in prefata ca, pe langa tezaurul comun al popoarelor civilizate, cultura universala, fiecare popor trebuie sa-si dezvolte individualitatea, sa aiba o forma de stat nationala si mai ales "o literatura si o limba nationala".
Intemeietor al societatii "Junimea", Titu Maiorescu a condus revista "Convorbiri literare" (1864-1944) in care a incercat o educare a cititorilor romani in spiritul intelegerii si receptarii culturii. Revista face cunoscute traduceri de opere atat din literatura antica, cat si din cea moderna, de la clasicism pana la romantism. Tot aici, Maiorescu a publicat studiile sale estetice, critice si de teorie literara. Influenta sa a urmarit sa descurajeze mediocritatea si falsa cultura
Asa cum a afirmat Ioan Bogdan, unul din colegii care l-a pretuit, Titu Maiorescu se gandea "mereu nu numai la cele de astazi, ci si la cele viitoare".

   Vasile Goldis

Din multitudinea de personalitati brasovene remarcabila este cea a lui Vasile Goldis, care, desi nascut in judetul Arad si educat in scoli maghiare si germane, a aratat un interes deosebit pentru situatia romanilor din Transilvania si a avut un rol covarsitor in infaptuirea Marii Uniri de la 1918
Istoricul Gheorghe Sora il descria pe Goldis ca fiind:" educatul, filosoful, scriitorul, omul politic, patriotul, fauritorul de istorie, fruntas intre fruntasii marii generatii".
La varsta de numai 28 de ani, in 1889, Vasile Goldis se stabileste in Brasov ca profesor de istorie, limba romana si maghiara la "Gimnaziul Mare Public Roman de Religie Ortodoxa-Rasariteana", actualul Colegiu National "Andrei Saguna".
In cei 12 ani de profesorat a colaborat cu oameni precum: Gheorghe Baritiu, Dimitrie A. Sturza si Valeriu Braniste si a avut ca elevi personalitati printre care: Octavian Goga, Sextil Puscariu, Ioan Lupas, Iosif Popovici, Ioan Lapedatu si Constantin Lacea.
Ca profesor este cunoscut pentru constiinciozitatea si corectitudinea sa exemplara, nefiind foarte afectuos cu elevii, dar nici departandu-se de ei. In cartea sa, "Brasovul de altadata", Sextil Puscariu ne spune despre Vasile Goldis ca: "Venise de vreo trei ani la Brasov insa devenise unul din cei mai buni profesori de istorie, maghiara si latina. Lectiile lui erau clare si adesea calde, dar ii lipsea cu totul contactul cu elevii sai. Cand cobora de la catedra, se indrepta cu pasi grabiti catre iesire, fara sa se uite inapoi. Se vedea ca a terminat cu scoala si nu dorea sa zaboveasca intre zidurile ei mai mult decat era obligat. El nu avea nimic din firea deschisa si vesela a lui Andrei Barseanu, celalalt profesor de istorie si orator al liceului, iar vorba lui era absolut lipsita de gesturi. Poate din cauza asta el trecea ca om de care nu te puteai apropia cu toata increderea si prietenia. Foarte inteligent si cult, el era superior celor mai multi colegi: foarte bun roman, el avea si un temperament de luptator militant. Mai tarziu avea sa joace un rol de frunte in politica ardeleana. De pe atunci era, pe cat imi pot da seama acum, un cap politic cum nu se prea gasea intre colegii sai. Machiavelli era dascalul sau de la care invatase multe si pe care ni-l lauda in orele de istorie".
Gimnanziul "A.Saguna" a fost in lupta pentru emancipare si unire, dupa cum afirma Ioan Lupas, "cetatea ierusalimului romanesc" , "un asezamant confesional-ortodox si national-roman", iar, in completare, Sexil Puscariu spunea ca: "In Saguna educatia nationalista era in atmosfera, salasluia intre zidurile liceului, iar profesorii nu trebuiau sa o predice, insa ii erau o pilda vie".
Prezenta activa in Marea Unire, Vasile Goldis va face parte din Consiliul National Roman Central, in cadrul caruia lanseaza manifeste precum: "Catre Natiunea Romana" si "Catre Popoarele Lumii", ambele exprimand hotararea ferma a natiunii romane de a se uni sub un singur stat. Tot el va redacta convocarea Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia, elaborand programul si modalitatea ei de desfasurare.
Adunarea va fi deschisa prin discursul lui Gheorghe Pop de Basesti, dar proclamarea unirii va fi facuta de Vasile Goldis, discursul sau fiind unul impresionant si triumfator. El porneste de la principiul ca "popoarele nu se infiinteaza prin legi si nici nu se desfiinteaza prin legi" si ca" padurea cea verde a neamului nostru este atat de trainica incat nici un topor din lume nu o poate dobora", ajungand la concluzia ca "unirea tuturor romanilor intr-un singur stat este cea mai fireasca pretentie a civilizatiei".
Putem concluziona ca acest "luptator cu creier si condei" lasa in urma lui istoria infaptuirii Romaniei Mari si deschide noi drumuri spre un viitor comun tuturor romanilor.

   Virgil Onitiu

Virgil Onitiu ajunge la Brasov in urma concursului publicat in vara anului 1890 pentru ocuparea catedrei de limba romana si latina.
Dupa absolvirea teologiei se inscrie la Facultatea de Litere a Universitatii din Viena ca urmare a obtinerii unei burse. Dupa ce-si da examenele la Universitatea din Budapesta renunta la cariera preoteasca in favoarea celei profesorale.
Multiplele sale calitati se reliefeaza si se valorifica mai ales din toamna anului 1894, cand la insistentele profesorilor din liceu, ajunge director. In aceasta calitate, Virgil Onitiu a ridicat scoala pe care o conducea la nivelul corespunzator cerintelor vremii. Initiaza "Masa studentilor" pentru elevii saraci, incurajeaza excursiile scolare si practicarea sporturilor, construindu-se in curte chiar un patinoar. S-au infiintat muzeele de numismatica, de arheologie, de filologie, estetica sau bibliotecile de clasa, s-au completat laboratoarele cu aparate noi de fizica.
Pe langa aceste imbunatatiri menite a contribui la ridicarea nivelului invatamintului, Virgil Onitiu si-a facut timp si pentru cultivarea literaturii beletristice in volumele "De toate", "Clipe de repaus", nuvelele , studiile pedagogice si de istorie literara "Straturi in poezia noastra populara", "Poezia epica a lui Vasile Alecsandri", revizuirea si retiparirea "Tiganiadei" de Ioan Budai Deleanu.
Intreaga lui acxtivitate incununata de succes a fost apreciata si de Academia Romana care l-a ales membru corespondent.

Arhiva Legaturi Cautare Webmaster Contact
Sponsori:
Ager Solution Grup
Asco International