Gavriil Munteanu
Impresia generală lăsată de primul director al liceului este aceea că el a fost un om adânc cugetător, pătruns de ceea ce el spunea, nu în disertaţii lung dezvoltate, ci în principii clare, scurt exprimate.
Biograful lui, Ştefan Octavian Iosif, observă că era un om melancolic, tăcut, iubitor de izolare, meditativ.
Gavriil Munteanu a tipărit primele lui cărţi la Buzău şi Bucureşti: "Meditaţii religioase", traduceri din "Patimile Junelui Werther", de Goethe. A participat la revoluţia de la 1848, iar apoi, chemat la Braşov, publică şi un dicţionar român-german foarte necesar pe atunci pentru că intrasem în epoca absolutismului austriac.
Pentru Gavriil Munteanu limba latină însemna cunoaşterea literaturii romane, aşa că traduce şi tipăreşte în întregime operele a doi autori: Tacit (Publius Cornelius Tacitus) şi Suetoniu (Caius Suetonius Tranquillus).
O a doua serie de lucrări a constat în cărţi despre limba româna în care precizează încă din prefaţă că formele cele mai româneşti sunt cele latineşti sau cele romanice.
Putem considera astfel că întreaga activitate publicistică a celui dintâi director al liceului "Andrei Şaguna" (1850) îşi găseşte concretizarea în expresia "Limba română este titlul de nobleţe al Românilor".